Un bătrân căra apă în fiecare zi folosind o prăjină cu două oale legate la capete. Una era întreagă, cealaltă crăpată, și până ajungea acasă pierdea jumătate din apă.
Oala crăpată, rușinată, i-a spus:
„Îmi pare rău că nu sunt întreagă. Nu sunt bună.”
Bătrânul a zâmbit:
„Nu ai observat că pe partea ta de drum au crescut flori? Am plantat semințe știind că vei uda acel loc zi de zi. Acum, ele bucură pe toți cei care trec.”
Morala: chiar și „imperfecțiunile” noastre pot aduce frumusețe și vindecare, când sunt privite cu iubire.
